vasile carlova

VASILE CÂRLOVA 1909, februarie, 04:  Se naşte, la Buzău, VASILE CÂRLOVA (1909-1831) - poet. Este descendentul unei vechi familii de boieri, al cărei strămoş cel mai îndepărtat este Luca, episcop de Buzău, la anul 1583 şi, apoi, din 1604, mitropolit al Ungrovlahiei. Tatăl, Ioniţă, era fiul clucerului Costea, iar mama, Sevastiţa, fiica lui Vasile Lăcusteanu, mare proprietar din Dolj. Familia poetului se numea Vernescu, numele Cârlova provenind dintr-o poreclă. Murindu-i tatăl (1811) şi apoi mama (1818), copilul trece sub tutela rudelor din Târgovişte şi Bucureşti, care-i rezervă o educaţie aleasă, cu profesor de franceză şi greacă modernă. Grigore Alexandrescu îi este cel dintâi tovarăş de învăţătură. După primele încercări poetice în greceşte, care nu s-au păstrat, Cârlova scrie, la îndemnul lui Ion Voinescu II, mai multe "mici, dar ingenioase poeme" în limba română. Nici acestea nu ne sunt cunoscute, ca, de altfel, şi traducerile din Voltaire şi Musaios. „Ruinurile Târgoviştei”, „Păstorul întristat” şi „Înserare” sunt primele poezii publicate. Ele apar în „Curierul românesc” în anul 1830, însoţite de o prezentare elogioasă a lui  Ion Heliade Rădulescu ("geniul poetic ce făgăduia atât de mult pentru limba românească"). În 1831 Cârlova se înrolează, ca ofiţer, în rândurile tinerei armate naţionale, de curând înfiinţate. Împrejurarea îl îndeamnă să scrie o poezie plină de patos, „Odă oştirii române”, publicată, alături de „Rugăciune”, abia în 1839, în „Curierul românesc”, deşi a circulat, tipărită pe foi volante, ca un adevărat manifest încă din anul în care a fost scrisă. În acelaşi an, o boală infecţioasă îi curmă existenţa la vârsta de numai 22 de ani. A fost înmormântat la cimitirul „Madona Dudu”, din Craiova.