vineri, 9 mai 2014

VALERIU BUCUROIU

VALERIU BUCUROIU 1934, iunie 17: Se naşte la Cărpiniştea-Beceni, VALERIU BUCUROIU (1934-1980) - poet, epigramist, publicist, traducător. Şcoala primară în satul natal, „Şcoala pedagogică” la Buzău şi „Facultatea de Filologie-Pedagogie a Universităţii din Bucureşti (1957). Un timp este profesor şi inspector. Între 1968 şi 1971este vicepreşedinte al Comitetului pentru Cultură şi Artă al municipiului Bucureşti, la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, iar între 1971-1980 este cooptat activist în aparatul C.C. al P.C.R. Debutează cu versuri în anul 1969 la „România literară”, dar colaborează şi la „Contemporanul”; „România liberă”; „Scânteia tineretului”; „Steaua”, „România literară", Luceafărul", „Orizont", „Viaţa românească", „Familia", „Săptămâna". Debutul editorial are loc cu volumul de epigrame „Floreta de argint”, apărut în 1973. Au urmat volumele de versuri „Ascensor pentru cuvinte” (1975); „Dimineaţa apelor” (1976); ”O fiinţă” (1977); „Centurile de siguranţă” (1979), „Zidit în fereastră”. Dacă primele volume îl recomandă pe Valeriu Bucuroiu drept un poet epigramatic din categoria ironiştilor de rafinată tradiţie (Cincinat Pavelescu, Al. O. Teodoreanu), celelalte apariţii editoriale adaugă o dimensiune nouă versurilor lui, transcriind o gamă mai largă de trăiri. Linia ironică nu e nicăieri abandonată, afirmându-se ca o constantă, iar lirica se grupează în jurul câtorva linii de forţă tematice şi stilistice. Autorul cultivă o poezie cu o structură clară, limpede, adoptând adesea o exprimare voit prozaică. A publicat şi traduceri din literatura rusă. Încetează din viaţă la 31 ianuarie 1980, Bucureşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu