STELIAN
CUCU 1904, ianuarie, 30: Se naşte, în satul
Văcăreni-Luncaviţa, judeţul Tulcea, STELIAN CUCU – poet. A copilărit în
Râmnicu Sărat. Urmează şcoala primară şi liceul la Râmnicu Sărat, apoi, între
1922 şi 1925, „Facultatea de Litere şi Filozofie”, din Bucureşti. A fost, mai
întâi, funcţionar în Bucureşti, după care profesor de limba şi literatura
română, ulterior şi director, al Liceului „Regele Ferdinand", din Râmnicu
Sărat. Transferat, din 1945, în Bucureşti, predă la liceele „Mihai
Viteazul" şi „Matei Basarab". Debutează cu versuri, în 1929, în
revista „Lumina" din Râmnicu Sărat. Conduce, tot aici, revista şcolară
„Glas tânăr" (1932-1942); scrie la: „Cuget clar" „Luceafărul"
(din Brăila), „Caiet literar", „Pământul" (din Călăraşi) etc.
Colaborările târzii, din anii '70, sunt sporadice: „Ateneu",
„Cronica", „România literară"etc., dar şi la publicaţia
„Interferenţe" a cenaclului bucureştean „Relief românesc". Între
numeroasele tipărituri ale lui Stelian Cucu se află plachetele de versuri „Trec
păsări în amurg” (1929), „Nopţi provinciale” (1931), „Anotimpuri” (1934),
„Zodiac” şi „Întoarcerea la sat” (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de
trei decenii: „Versuri” (1969), „Iubiri şi nunţi” (1973) „Vânător în amurg”
(1975), „Ieşirea din basm” (1981).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu