ION BAIESU

ION MIHALACHE  (ION BĂIEŞU)1933, ianuarie, 02:  Se naşte, în satul Băieşti (azi Aldeni) – Cernăteşti, fiul agricultorilor Ion şi Aurica Mihalache, ION MIHALACHE  (ION BĂIEŞU) (1933-1992) -  prozator şi dramaturg, publicist. Şcoala primară în satul natal, „Liceul Comercial” la Buzău, „Şcoala de Literatură Mihai Eminescu” la Bucureşti. Începe studii de filosofie şi drept, continuă la „Facultatea de Litere” pe care o absolvă în anul 1961. Ca elev, a frecventat „Cenaclul Al. Sahia” din Buzău. Din anul 1952 este redactor la „Albina”, redactor şef adjunct, între anii 1962-1964) la „Scînteia tineretului”, redactor-şef la „Amfiteatru” (1966-1968) – revistă înfiinţată împreună cu Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Ştefan Bârsănescu, Gheorghe Tomozei şi Constanţa Buzea (în scurt timp, aceasta devine cea mai valoroasă revistă de cultură din România, iar Ion Băieşu se dovedeşte un veritabil conducător de şcoală publicistică) -, În anul 1969 a fost destituit din funcţie, dedicându-se în exclusivitate scrisului literar şi publicistic, ca liber profesionist. Publică schiţe, piese de teatru, romane. Premiul „I. L. Caragiale” al „Academiei Române” (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor (1968; 1973; 1979), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1978), Premiul Asociaţiei Cineaştilor pentru scenariile filmelor „Mere roşii”şi” Omul care ne trebuie”. Dintre volumele mai cunoscute: „Pompierul şi opera”; „Umorul la domiciliu”; „Boul şi viţeii”, romanul „Balanţa”. Încetează din viaţă la New-Jersey, S.U.A., la 21 sep. 1992.