emilian i. constantinescu

EMILIAN I. CONSTANTINESCU 1894, decembrie, 29: Se naşte, la Râmnicu Sărat, EMILIAN I. CONSTANTINESCU - critic literar. Primii ani de învăţătură i-a făcut la şcoala „Vasile Boerescu" din oraşul natal, unde urmează şi gimnaziul (1902-1910). Devine apoi elev al Liceului „Unirea" din Focşani (1910-1914). Anii petrecuţi în cursul liceal superior îi dau prilejul să citească mult şi debutează cu o schiţă în „Revista noastră" (1914)- periodic scos de elevii liceului. În toamna anului 1914 se înscrie la "Facultatea de Litere şi Filosofie" şi la "Facultatea de Drept" ale "Universităţii" din Bucureşti. Nu termină, însă, decât cursurile "Facultăţii de Litere şi Filosofie", în 1919, după ce, aproape un an, în timpul războiului, este mobilizat. Student preferat al lui Mihail Dragomirescu, face parte, cu intermitenţe, între 1921 şi 1934, dintre asistenţii Catedrei de estetică. Totodată, este profesor secundar la Liceul „Sf. Sava" (1919-1920), la Râmnicu Sărat (1921-1923), la Liceul „Spiru Haret" din Bucureşti (1923-1924), la Oradea Mare (1925-1930 şi 1943-1946), Câmpulung (1930-1931) şi la "Liceul Comercial" din Bucureşti (1931-1943 şi 1946-1948). A publicat: "Anarhismul poetic", "Valorile literare în critica lui Titu Maiorescu" şi "Un aspect al originalităţii lui Ion Creangă". Decedat la 17 ianuarie 1977, în Bucureşti.