duminică, 20 aprilie 2014

Stefan Stanescu

1912, ianuarie, 09:  Se naşte, în com. Grebănu, ŞTEFAN STĂNESCU (1912 –1956) -  poet. Studii elementare în satul natal, studii secundare la „Colegiul Sf. Sava” din Bucureşti. Urmează, în paralel, cursurile facultăţilor de Drept şi Litere, dar nu va absolvi decât Dreptul, târziu, în 1937. Ocupă funcţii modeste, cea mai importantă fiind cea de funcţionar în „Ministerul Muncii”. Din vremea liceului colaborează cu versuri la „Universul copiilor” şi „Dimineaţa copiilor”. Colaborator permanent la „Gândirea” între 1930-1936. În 1939 obţine premiul revistei „România literară”, unde publicase poezii şi traduceri din Rainer Maria Rilke şi Paul Valery. A mai colaborat la „Falanga”; „Caiet”; „Braşovul literar”; „Tinereţea”; „Arta”. Debutează în 1931 cu volumul pentru copii „Îngerii pământului”, semnat cu pseudonimul Sandu Viroagă. Distins cu „Premiul scriitorilor tineri”, acordat de” Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă”, în 1937, împreună cu Emil Botta. Publică volumul „Arca lui Noe”, apreciat de critica literară pentru reactualizarea mitului biblic, iar în 1942 volumul „Poemul sistemului solar”, ultimul din scurta sa viaţă. Zaharia Stancu l-a inclus în „Antologia poeţilor tineri” din 1934, cu trei poeme. Moare la Bucureşti în anul 1956. Postum, Ovidiu Cotruş editează în 1974 o antologie însumând cele două volume, dar şi inedite, intitulată „Arca lui Noe”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu