I.A.Radulescu- Pogoneanu

1870, august, 14:  Se naşte, la Pogoanele, I. A. RĂDULESCU–POGONEANU (1870–1945) – istoric, critic literar, filosof, editor. A absolvit cu brio „Facultatea de Litere şi Filozofie”, Bucureşti (1897), doctoratul în filozofie obţinându-l la Universitatea din Leipzig, secţia istorico-filosofică, în anul 1901, cu o teză despre V. Conta. A fost profesor la liceele” Mihai Viteazul” şi „Sf. Sava”, apoi la „Universitatea din Bucureşti”, unde a predat sociologie, etică, estetică şi pedagogie. Din 1920 a fost director al „Seminarului Pedagogic” al Universităţii Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române (1919). A făcut parte din mai multe comitete de redacţie ale revistei „Convorbiri literare”, unde şi-a publicat şi cele mai multe contribuţii de istorie şi critică literară. A mai colaborat la „Arhiva românească”, „Flamura”, „Năzuinţa”, „Noua revistă română”, „Revista de pedagogie”, „România jună”. Debutează în volum (1893) cu teza de licenţă „Morala stoică”, apoi tipăreşte teza de doctorat „Gramatica istorică a limbii româneşti pentru clasa a V-a secundară”  (Leipzig, 1902), precum şi alte manuale de limba română, în colaborare cu Gh. Adamescu şi N. Cartojan. Principalele sale contribuţii de istorie şi critică literară sunt adunate în volumul „Studii” (1910). Din acest volum, Biblioteca judeţeană "V. Voiculescu" a editat, în 1995, pe cele referitoare la Eminescu. A mai publicat o „schiţă asupra vieţii şi ideilor lui Pestalozzi” (1910), „Studii asupra eticii germane contemporane” (1911). Ca discipol apropiat al lui Maiorescu, a îngrijit mai multe ediţii din opera acestuia („Critice”, „Istoria contemporană a României”, „Însemnări zilnice”). A tradus „Leonard şi Gertruda”, roman scris Johann Heinrich Pestalozzi. A mai semnat: Ion A. Rădulescu şi I.A.R. Moare la 14 martie 1945, Bucureşti.