Dumitru K. Negoita, citate

CITATE DIN GANDIREA AUTORULUI ( culese de Nicolae Tudor)

Ni se îndepărtează dorinţa de a vieţui, pierdem iubirea şi speranţa de a putea supravieţui cândva mai bine. De ce se poartă nepăsător şi batjocoritori faţă de duzina creativă? Ei… Escu, rânduri, rânduri… Pleacă nesătuii, vin flămânzii! Gargarişti peste măsură, mulţi dintre ei au vechi state de pierde–vară. De huidume şi alienaţi nu ducem lipsă. Se strecoară printre noi cu dorinţa diabolică de a ne ademeni. Ne cred de un ban şi două ouă. Cu ei ajungem în întuneric. Ce fel de orânduială poate fi aceasta cu atâţia şi atâţia nemulţumiţi? Cine mai poate da viaţa înapoi, în drumurile dintre vise, mai poate să-şi amintească ce am pierdut.

Nu mai mă-ntrebaţi: De ce-i amară? De ce-i amară viaţa mea? Sunt întrebări de-a floarea soarelui. Incă şi încă se vor înmulţi, ca-n smocuri, mărăcinii… Intr-o ţară cu de toate, nici cerul şi nici pământul nu ne iartă. Şi păsările s-au îmbolnăvit de atâta otravă. Şi doar pentru că nu cei curaţi introduc busuiocul în căldăruşe.

Nimic nu poate fi mai pasionant decât ceea ce oferi inimii. Devin neîmblânzit cu mine.

Mi-am dat şi nu mi-am dat seama că nimic nu se întâmplă. Acest timp nu ne prieşte, dar trebuie să trăim. Fiecare cu ale lui. Un gând se ţine, ca zaua, după celelalte

Nu ne mai stă-n putinţă decât un gând la Cel de Sus. Unii şi-au luat lumea-n cap. Alţii, la o vârstă târzie, cei care văd multe, dar trăiesc puţine, ce-au de făcut, să le crape capul de vise?

Merg cu iluzia că pot trăi… Mă miră şi pe mine. Trăiesc cuvinte aproape ciudate şi-ncerc să ies din tulburarea asta. Nu credeam că-mi pot hrăni sângele cu pere mălăieţe.