Constantin Giurescu

1875, august, 8 (sau 10?):  Se naşte, la Chiojdu, CONSTANTIN GIURESCU (sau Giurăscu?) (1875-1919) - istoric, editor de texte vechi. Fiul unui negustor grec din Chiojdu, Giuris, urmează cursurile primare în satul natal, iar liceul la "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti. Studiază un an medicina, matematica şi literele, dar se decide să urmeze istoria, luându-şi licenţa în istorie şi geografie (1898). În paralel urmează şi cursurile Şcolii Normale Superioare. Profesor suplinitor la liceul din Focşani, în perioada, îl aflăm profesor titular şi director al Liceului Al. Hasdeu din Buzău (1902-1903), de unde pleacă să-şi continue studiile la Viena, ca bursier al universităţii austriece. Întors în ţară în 1906, încredinţează tiparului un vast material privind istoria românilor. Profesor la gimnaziul Cantemir Vodă din Bucureşti, şef al Serviciului arhivelor din Ministerul Afacerilor Străine (1908), membru al Comisiei istorice înfiinţate de Spiru Haret pentru publicarea izvoarelor naţionale. În 1909 îşi ia docotoratul în litere şi devine membru corespondent al "Academiei Române", ulterior conferenţiar la Facultatea de litere din Bucureşti şi secretar general la Ministerul Instrucţiunii. În 1914 membru al „Academiei Române”. Pasionat cercetător, Giurescu face lumină în disputa pentru stabilirea cronicilor munteneşti şi moldoveneşti publicând şi valoroase ediţii critice din Simion Dascălu, Miron Costin, Dimitire Cantemir. Lucrări publicate: „Contribuţii la studiul cronicilor muntene”, „Contribuţii la studiul cronicilor moldovene”, „Documente şi registre privitoare la Constantin Brâncoveanu”, „Capitulaţiile Moldovei la Poarta Otomană”, „Oltenia sub austrieci”, „Politica externă a lui Petru Rareş”, „Despre rumâni” etc. S-a stins din viaţă la 15 (sau 28?) oct. 1918 (sau 1919?).