marți, 18 februarie 2014

Dumitre 2

DUMITRU ISTRATE RUŞEŢEANU
BIOGRAFIE: Poet, prozator, dramaturg, eseist, publicist, comentator literar.
S-a născut în localitatea Ruşeţu, jud. Buzău în ziua de 24 iulie,  anul 1952.
Absolvă Scoala profesională şi Liceul  la Brăila.
Lucreaza ca strungar, zidar, hamal în portul Constanţa, instructor cultural, ghid la o mănăstire cu statut de obiectiv turistic, reporter, redactor iar, după revoluţie, nu pentru mult timp, director al revistei de cultură ,,SISIF"
Debutează la 18 ani cu poezie în ziarul  ,,Portul" din Constanţa.
Mai târziu este remarcat de criticul literar Alex Stefănescu şi Ion Cristoiu în "SLAST" (revistă de literatură care îl lansează în viaţa literară cu numele Dumitru ILINCA ISTRATE.
Nu după mult timp atrage atenţia criticii. Astfel  îi comentează textele publicate prin revistele literare: Geo Dumitrescu, Alexandru Piru, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Radu Cârneci, Laurenţiu Ulici, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Stefan August Doinaş,  Alexandru Cistelecan, Corneliu  Leu, Daniel Corbu, Constantin Sorescu, Nicolae Moţoc, Nicolae Steinhardt.
Incepând cu anul 2004 şi până la jumătatea lui 2007 este redactor la revista literară buzoiană "RENASTEREA CULTURALA" unde, număr de număr, publică fie eseuri, interviuri, poezie, teatru, proză şi comentarii literare.
Lucrează la "Istoria literaturii buzoiene".

VOLUMUL “DUMITRE”

EU SUNT DUMITRU

Eu sunt Dumitru,
(Aşa… studiaţi-mă!…)

Am făcut răni la gânduri
De când vă mângâi…

Poftiţi în poemele mele
Ca-n sânul lui Avraam,
Numai s-aveţi poftă
De cât pământ şi iarbă…
("Renaşterea Culturală" 2006)

ATENŢIE LA PANA DE VULTUR!

Mi-e şi ruşine să vă spun că sunt îngerul
Trimis să tragă o foaie de cort
Peste Lumea aceasta.

Prinzând stele căzătoare în dinţi,
Le răstorn lumina în candelă.

Visez să fiu şi eu într-o bună zi
Dumnezeu –
Să păşesc desculţ pe pulberea reflectoarelor,
Să mă spăl pe mâini cu gândurile voastre.
Din cer, să privesc la voi
Ca la o goliciune...

("Renaşterea Culturală" 2006, Revista Nouă", "Opinia,  "Renaşterea Culturală" 2006)

DEZMETICIRE

Parcă am coborât în lume
Dintr-un pântec în care
Steaua ce transporta
Gene de
Înger
S-a spart.

Mi-ar fi fost de ajuns
O zgârâietură
Făcută-n haos c-un ciob,
Şi o bucată de Dumnezeu
Din care să muşc.

Ca dintr-o felie de pepene

("Renaşterea Culturală" 2006, "SLAST", "Opinia",  "Oglinda literară")

MÂINE, CINE ŞTIE...

Cu mâinile mă apăr
De steaua
Care vrea să intre în inimă
Si să facă explozie

Poate mi s-a urzit acest trup
Din firul fragil
Al unui vis.
Când mă uit în oglindă
Incă mai văd un om.

Dacă,  mâine,
Dumitre,
Ai să zăreşti un melc?

("Renaşterea Culturală" 2006, "SLAST", "Opinia")

INEVITABILUL

Eu sunt paşnic, cuvântul
E bestia.
Deschide răni  pe lumina,
Pătrunde ca virusul
În realitate,

Poate preface universul
Într-o bubă scârboasă
În mizeria căreia
n-ai încotro, te adaptezi...

("Renaşterea Culturală", "Opinia")

CE SĂ-I FACI !?

Exist, ce mare scofală!

Stau ca-ntr-o vitrină
Şi-aştept să fiu
Admirat, preţuit...

Să mi se spună: ia uite
Ce lucru frumos,
Păcat că-i viu!

PREZICEREA NAŞTERII CELUILALT EU

Ca o floare să taci
Când te mângâi.
Primeşte-mi sărutul.

Prin el Duhul Sfânt
Se... coboară!

Grea în spirit de vei rămâne,
Urcă pe firul păianjenului
Să naşti în dimensiunea lui.

VICLENIA GEOMETRIEI

Am senzaţia că sunt prins
Cu un cleşte de rufe
De o stea căzătoare.

Nu te încrede prea mult în
Cercul
Ce ţi se freacă viclean de picioare!

Ieri era o linie de univers
Paralelă cu viaţa ta.
Mâine poate-i punctul ce creşte
Ca o celulă canceroasă
Pe cărare.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Nouă", "Opinia")

RUTINĂ

Am obosit tot folosindu-mă
De privire
Ca de furculiţă,
De cuvânt
Ca de harpon,
De viaţă ca de o felie
De pâine.

Pe zi ce trece gândurile
Mi-s tot mai amare,

Negativul lor arată
Ca nişte cheaguri de sânge.

"Renaşterea Culturală" ", "Opinia"

PLEC

Mai bine captiv într-o moleculă
De apă
Decât întins,
Ca un zgârci,
Peste singurătatea colii de scris.

ÎMPĂCARE

N-am un fruct, o cochilie a mea
Unde să mă retrag
De sub talpa lui Dumnezeu.
Între cer şi pământ sunt.

Ca o floare
Între coperţile unei cărţi.

Dumnezeu nu-mi e stăpân
Peste simţuri.
Doar ziua şi noaptea,
Iubirea şi ura -
Când îmi luminează,
Imi întunecă viaţa.

("Renaşterea Culturală"  "Opinia")

SCRIU POEZIE

Adică fac focul sub aripa
Îngerului
Până când
Tot ce-i materie-n fibra lui
Se topeşte.
Rămâne doar urma luminoasă
A lui Dumnezeu
Prin care-mi tăvălesc sufletul,
Ca pescarii peştii prin sare.

("Renaşterea Culturală" Amprenta, "Opinia")

VENITI ŞI LUATI... CUVINTE

Viaţa mea e blândă

Rareori scoate gheare de pisică -
Nu face mofturi în faţa gamelei
Când i se mai toarnă
Puţin cer
Să-l lipăie.

Viaţa mea nu-i ca apa Iordanului -
Nu creşte la marginea drumului.
E capcana pusă îngerului
Care-mi suflă-n cuvinte
Ca-n jăratec
Încât, la lumina lor,
Ochiul muritorului să-L poată  vedea
Pe Dumnezeu.

LA CE BUN POEZIA?

Iarba fiarelor
Să fi năpădit buzele mele,
Nu cuvântul!

Ce-mi trebuie coală de scris,
Când pot scrie cu sânge
Direct pe ţărână?

Si la ce-i bună poezia,
Dacă nu se rostogoleşte ca o roată
Sub cer?
Nici nu m-ameţeşte ca vinul,
Să am curajul
De a-i rupe sufletului cojile
De pe răni!

(,,Oglinda literara","Renasterea culturala", "Opinia")

MI-AI RUPT

Mi-ai rupt de pe buzele Tale
Cuvântul,
Să despic până şi-n piatră
Cu el...

Mă hrăneşte...
Parc-ar fi un biscuit
Uns cu unt.
Deja pot îndoi o rază de soare...

Mama zicea să nu mă tem de moarte
Cât timp sunt doar macheta Fiului
Pe care-l va naşte cu adevărat.

(,,Luceafarul ", "Opinia")

ISTEŢIMEA PIETREI

Am dat cu piatra
Crezând că Dumnezeu
Este o ciupercă otrăvitoare,
Iar sărutul e ceea ce iese
Dintr-un buboi de pe suflet.

Doamne, ţi-e bine?

Piatra, mânca-i-aş ochii,
A sărit din mine-n poem -
Cât să-mi fie schimbat,
Ca pe un cearceaf,
Universul.

POEMUL MEU NĂRĂVAŞ

De la o vreme
Dă cu copita.
A spart ţeava prin care
Alunecam spre eternitate.

Nu râde, Fraierule,
Ne-am născut de mână!

L-aş pocni peste bot, dar
Nu pot  localiza punctul
De pe linia vieţii
In care,
Înfigându-ţi spinul sub coastă,
Prefaci universul în ţăndări...

POEZIA

Parcă aş fi aruncat pe coala
De scris
Bârdăhanul cuvintelor -
Poezia mi s-a lipit de suflet
A început să miroasă.
Dumitre,
Vrea neapărat să urce la cer!

Care cer?!

Arunc piatra şi m-acoperă
O grămadă de cioburi.

PE FURIŞ

Poezia nu mă apără de moarte,
De răni nu mă vindecă.

O semăn în  viata mea
Crezând  că Dumnezeu
Va veni
Ca ursul la zmeură.

Iar eu,  pe furis
Îi voi săruta  o scanteie

("Renaşterea Culturală" 2006,  "Opinia")

ZIDUL

Umblu cu-n zid de cuvinte după mine.
Cum apare o primejdie
Sar peste el –
Evit, astfel,
Aglomeraţiile cu dictatori
Şi coada la fericire.

Dacă-mi voi rupe osul divin,
O să-l arunc în traista
Vreunui colecţionar.

Intre timp o lipitoare
Soarbe din suflet substanţa activă.
Nu şi putoarea...

TRATAT DE DISPERARE

Se vede că nu-i de nasul meu
Fericirea.

Mă mir
Că mama
Nu mi-a născut şi mormântul!

Să-l fi târât
Cât mă ţineau
Puterile
După mine…

RELELE LUMII

Toate relele lumii
curg dintr-un maţ.
Nimeni nu ni-l smulge din creier
Când ne naştem.

Eu am o rană personală.
Cu ea vă sărut pe durere,
Pe cuvântul în care aţi înfipt
Vârful limbii
Ca-ntr-o frigare.

Cuvântul devorat de carii
Bolboroseşte, depune munci
Vrând să nască o mână
Cu cele cinci simţuri
Pe fiecare deget -
Să vă ţină companie
Ori să vă prindă de guler când
Centrul de greutate al universului
Cade peste mine...

PÂNĂ ŞI CUVÂNTUL

Cuvântul are între silabe
Bucăţi din sufletul meu.
Aleargă îngerii pe el
Ca păduchii.

E mai uşor decât privirea.

Strivit cu unghia pe coala de scris,
Pocneşte ca orice atom.

("Renaşterea Culturală" 2006,, "Opinia")

RANA

Poemul este ca o pupătură pe rana
Lui Dumnezeu.

Rana aceea pe care-mi culc capul
Să mă legene,
Să-mi vâre sfârcul în gură…
Rana care poate fi întoarsă pe dos,
Ca un uter.

Căreia-i cânt din gleznă

NISIPURI MISCATOARE

Mă joc printre nisipurile
Mişcătoare
Ale înţelepciunii.

Pun câte un poem
Mască efemerului

Aşteptând să fiu trezit
Intr-o altă realitate…

FLACARI PE RANA

Poezia e o momeală divină,
Asa cum viata este un ciorap
La care tot deşiri.

Scrii un vers,
Il săruţi şi… gata!

Parcă
Ai face dragoste
In timp ce îngerul
Urcă la cer
Cu cromozomii tăi
In pumni…

SINUCIDERE NECONVENTIONALĂ

Îţi crestezi vena
Şi ţii paharul până se umple
Cu ce mai poate fi pe-acolo –
Sânge, rouă, coca-cola...
Apoi,
Risipă de ochi

Deasupra

Şi foamea de cer în tine.

GRIJA CARE ÎMI DĂ GRIJI

Poezie,
Încă mă-ngrijorezi!
Nu ţi s-a deschis ochiul
Din capul unghiului.

Prin intermundii te deplasezi
pe sunete
(nici vorbă de aripi sau roţi)

Vei reuşi oare să-mi pompezi
Sufletul
Prin fisuri neştiute
De sub talpa  lui Dumnezeu?!...

INTIMITATE

Singurătatea-mi ţese în
jurul  gândurilor
O cămaşă de forţă.

Lucrez la un poem
Ca la propria-mi moarte,

Trag pe nări
Parfumul cuvântului.
Si-ncepe... halucinaţia

NOI, CARE

...Consumăm  cuvintele
Ca pe grăunţe

Visăm să infectăm
Măcar un milimetru pătrat
De suflet
Cu bacteria ce-l va face să crească

La infinit

MUŞCĂTURĂ FATALĂ

De-atâta singurătate
Am deprins
Muşcătura cu sufletul.

Din pricina nestatorniciei mele
În timp şi spaţiu,
Prezentul mi se distribuie
Printr-un robinet defect.

În cele câteva picături adunate
Pe fundul gamelei,
Greu reuşesc s-aclimatizez
Un virus de companie.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Noua")

RUŞEŢU SINGURĂTĂŢII MELE

Timpul trece
Ca orice insectă
Purtătoare de venin.

Stau cu palmele lipite de cerul
Libertăţii
Şi picioarele libere, libere….
Singur, clopotul bisericii
Işi propagă
Până în creier
Undele
Si împrăştie norii  nebuniei

Veniţi în  marsupiul  meu -
Războaiele au  încetat.
Puteţi da cu cornul, cu copita,
Sau lenevi pe vecie…

AŞTEPTARE

Duce vântul frunza s-o cunune -
Iar se-ntâmplă un păcat ales.

O, durerea de-a fi înţeles!

Când lumina pune mir pe frunte
Ochii vor în lut să îi frământe,
Să dea viaţă fluierul de os.
Duce vântul frunza peste deal
Şi-mi rămâne-n palme doar copacul.
Liniştea prin pori îmi trage acul
Şi mă pierd în aşteptare iar…

("Amfiteatru")

DE CART

Păzesc aceste fiare
Să nu le atace rugina.
Alături o grădină de flori
Sigilată
Ca un depozit de muniţie.

De-ar sări din sufletul meu
O scânteie,

Ar face explozie!

("Renaşterea Culturală" 2006, "Tomis", "Opinia", "Familia "Oglinda literara" , "Luceafarul")

CE BLESTEM…

De câte ori întind mâinile
Să îmbrăţişez o femeie,
O sabie nevăzută
Mi le retează.

Simt mâna lui Dumnezeu
Umblând pe sub piele -
O desprinde de carne,
Mă despachetează.

Când e să mi se întâmple
Moartea,
O îndepărtează
Cu un bobârnac.

UNDE EŞTI AVVA?

Fără de iubire, ca orbul
Lipsit de lumina
Soarelui.
Unde eşti, Doamne,
Să te ating cu mâna,
Ca pe un cablu
Prin care trece curent
De înaltă tensiune?

("Opinia")

ESENIADĂ (1)

Dragul meu Serghei Esenin,
Îţi scriu dintr-o carte.

Viaţa mea
Fiind o vodcă scârboasă,
Am fost îmbrâncit
În afara ei.

Cum prind ocazia
Să mă mai nasc,
Am să-ţi dau întâlnire
În pântecul aceleeaşi femei.

ESENIADĂ (2)

Umblu din poem în poem,
Altă cârciumă nu cunosc
Să-mi îndulcească
Amarul.

Astăzi sunt, mâine am fost.
Să nu cădeţi în golul rămas!

În lipsă de oră la ceas,
Măsor veşnicia cu versul.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Noua",  "Opinia")

ASTA E!

Inima vieţii mele este
Acest poem
Care pune osânză pe el
Cu lăcomia unei celule
Canceroase.

Când n-o să-l mai pot ţine
În memorie,
Îl voi arunca într-un spin.

CEL MAI URÂT POEM DESPRE PATRIE

Patrie?! Eu n-am aşa ceva!

Doar o zgârâietură pe retină.

Maştera asta m-a scos
Din cămaşa de forţă,
M-a lăsat liber doar
Pentru a avea pe cine prinde
Cu lasso-ul.

CĂLĂTORIND CA IONA

Cosmosul prin care călătoresc,
Precum Iona în pântecul balenei,
Nu mă poate digera.

Din memoria mea,
Stoarsă ca un burete,
Se poate obţine otrava
Sacră.

("Renaşterea Culturală" 2006,, "Opinia")

ZIUA COŞMAR

A mai trecut o zi, dar ochii
N-au reţinut pe retină
Decât o dâră luminoasă.

Mâinilor
Le-a alunecat ca un păstrăv
Printre degete.

A rămas din ea o pată
De benzină pe asfalt
Care nu iese, oricât încerc
S-o frec cu peria,
Cu genunchii,
Cu obrazul...

(“Flacara”, "Opinia")

CÂND VINE DIN CÂMP

Aduce cu el un mac
Şi-l roteşte ca pe globul pământesc
Până ce continentele, oceanele
Şi păsările
Îşi ocupă locul.

“Vedeţi - zice tata –
Din locul acesta,
Astăzi, s-a tras un foc de armă!”

Noi ducem mâna, scoatem glonţul
Şi-l punem tăcuţi pe fructieră.

„În oceanul acesta
S-a înecat o femeie! ”

Golindu-ne venele, iese la iveală
Un trup înecat de femeie.

„ Din locul acesta... Din locul acesta... ”
Continuă tata...

Dar macul,
Nemairezistând insultei
Îşi scutură duhul.

(“Tomis”, "SLAST", "Luceafarul")

BRACONAJ

Mi-am pilit de bună voie caninii -
Mă străduiesc să devin
Tot mai domestic.

Vieţii mele,
Iar i-au tăiat braconierii
Venele!
Curge din ele în pălărie
Un lichid inflamabil.

Dar eu continui,
Să dau la pompă.
Îmi umflu celula, ideea, secunda...

ÎNTREBARE

De-o fi să mor,
Ce vei pune în loc:
O piatră,
Un semn de-ntrebare,
Un sâmbure de cais...
Ori vei lăsa un fel de căuş
Unde,
Picătură cu picătură,
Se va aduna timp
Pentru o altă viaţă?

("Albina", "Oglinda literara", "Renasterea culturala","Opinia", "Tribuna", "Convorbiri literare")

AUTOSCOPIE

Eşti vânăt la suflet, Dumitre...

Ieşind în afara trupului
Te-oi fi rătăcit
Printre fulgii de păpădie
Şi neutrini...

Şi-acum, reîntors,
Nu-ţi vine să crezi că realitatea
Mârâie la tine –
Nu te mai recunoaşte
De fiinţă vie.

("Renasterea culturala")

TEAMA DE ROATĂ

Vine rostogolindu-se
În urma mea.

O fi sălbatică, domesticită,
Sau scăpată din lesă?
Ori vieţii mele
i-o fi sărit
unul din cercuri?

Va trece prin sufletul meu
Şi-i va face încă,
Şi încă o gaură...?

("Renaşterea Culturală" 2006)

NU-MI CONVINE, DAR... DE!

Viaţa e o jucărie cu cheie,
Iar Dumnezeu - covorul fermecat
De sub ea.
Şi muşcă ori de câte ori vrea,
Şi-o coboară înapoi
În adâncuri
De unde a fost scoasă
Cu  un beţişor.

Sufletul meu e nevoit
Să-şi caute hrană
Ca orice animal.

Nu mai vreau în lume!

NU GUSTA OTRAVĂ

Îţi dă tata altă bomboană,
Încă nu gusta.
Chiar şi poemul acesta cu
Germeni de tăcere
Are numai găinaţul comestibil,
Restul e cancer.

Nu te grăbi să mori,
E gloată ca la moară.
Şi nu vei avea măcar ceva dulce...

Doar osul vieţii amar
Să-l rozi
Când te apucă nostalgia.

EU ŞI NON EU

Trăim în aceeaşi pungă de plastic,
Respirăm aceleaşi gaze de eşapament,
Dar suntem rase diferite.

Doctorul bagă levierul între noi
Să ne separe de Dumnezeu
Căruia-i suntem fiu
Doar unul.

Care din noi?
Care din care?!

Cum mă mai doare
amintirea fratelui meu!
El a fost tras cu frănghia-n cer,
Eu am rămas ca un rahat
Pe cărare...

INVIDIOŞILOR!

Inima mi-a intrat la apă,
Nici pumnul nu mai încape în ea.
O mişc din secundă-n secundă
Cu ranga

STRIGĂT ÎN PUSTIUL PERSONAL

Nici în rai nu-i ca-n pântecul
Matern.

M-aş dezintegra, însă atomul
Care să producă explozia
S-a domesticit.

Îl strig: pis, pis…
Iar el îşi umflă protonii si neutronii,
Mă… excită!

POFTICIOŞILOR!

Ah, clipa,
Trag din ea un fum
Şi…v- afum.

Mai pofticioşi decât moartea,
Unii râvnesc la celula mea –
Gânganie mică
Ce se împerechează cu o alta
Din Dumnezeu.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista noua", "Opinia")

ŞI VENI MOARTEA

... Veni la viaţa mea!

- Am risipit-o de mult
Pe te miri ce - i-am zis -,
O firimitură mai am şi...
Cine se satură azi
Dintr-atât!?

NU RÂDEŢI, BATEŢI ÎN LEMN!

De astăzi am început
Să-mi jupoi pielea,
Pielea mea de sacrificiu.

Prezentul fiind adânc
Şi învolburat,

Cât de
curând
Voi înlocui şi
Gândul
Cu un ac de undiţă...

PLICTISEALA DRACULUI

Ce să mai vânez şi eu
Prin vidul altora,
O hieroglifă, o undă de şoc?

Mi-aş bate un cui în suflet -
când scoate capul prin celulă
să se bronzeze la lumina ochilor.

Nu mă lăsaţi pe-aceeaşi centrifugă
Cu voi,
De la rana mea
Istoria are să se-mpută.
In gura plină cu E-uri
A mascotei - clona păcii –
Îmbrânciţi-mă!

REPER

Plecat sunt dintr-un
Punct
Al universului
S-ajung în altul
Aflat în miezul cuvântului.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Noua", Tribuna", "Opinia")

POEM RĂUTĂCIOS DESPRE PATRIE

Mama asta care-şi creşte
Pruncii
În sticle goale de vodcă,
Ori
ca viermele de mătase
Pe-o frunză,
Pretinde că-i patria mea!

COŞMARUL  SALVATOR

Un demon bate pas de defilare
Peste capetele noastre.

Ne-adună-n strachină, ca pe ciuperci,
Se-mbată criţă
Cu Dumnezeu lichid
Fermentat în memoria noastră.

Îi primim pecetea crezând
Că vom fi izbăviţi
De moartea asta vie
Care se dă drept viaţă.

CEL MAI FRUMOS POEM DESPRE PATRIE

Patria – ţărancă desculţă -
Ne ţine-n poală
Ca pe nişte ouă proaspete.

N-am să-i văd vreodată
Mai sus de gleznă.
Dar mi-e foame tot timpul
De miezul de pâine
Din care-i este plămădit trupul.

("Renaşterea Culturală" 2006 ",Albina", "Revista Noua")

ÎNDEMN LA RESEMNARE

E vremea, Dumitre, să înghiţi.
Societatea a contribuit
La îngrăşarea dumicatului
Cu... idei!

Nu-l scuipa!

Şi cel de mâine
Va avea acelaşi gust:
De fier,
Fier din ăla
Îmbunătăţit... spiritual!

DEPARTELE MEU

Te înmoi în gânduri
Ca pe un pesmet.

Şi-n moarte-mi va fi foame
de Tine.

De altfel... sănătos, nemuritor?
Pe ce linie de univers te afli?
Eu tot trag de punct
Sperând să pun de-o linie -
De nou destin.

("Renaşterea Culturală" 2006 , "Revista noua")

LUPTA CU VALUL

Mă tot lupt cu valul
Acestui timp.

Nu ştiu din vena cui vine.
(Să-l fi modelat eu din plastilină?)

Mi s-a lipit ca o ventuză
De suflet
Şi... trage!

("Renaşterea Culturală" 2006)

SUNTEM TÂLHĂRIŢI !

Care moarte? Mă uit în zare
Şi n-o văd.

Înseamnă că nu există!

Sufletul ni-l fură
Cei ce locuiesc
În universul vecin.

("Revista noua", "Albina")

EVOLUŢIE

Şi-a ieşit din miezul clipei
Viermele
Gustând momeala luminii.

Din el s-a ivit
Fluturele -
Nu ştia la ce folosesc aripile.

Când a descoperit zborul,
Şi-a zis pasăre

După ofilire
A văzut
Că e
Om.

IN MEMORIAM
Lui Nichita Stanescu

Ne-ar striga,
Dar îngerii
I-au stors în pumni necuvintele.

Cu mustul scurs
Înmiresmându-şi
zborul...

("Renaşterea Culturală" 2006", "Oglinda literara", "Albina")

MAI MULT CA MOARTEA

În memoriam ION STRATAN

Moartea-i după plac -
O urmă în aer
A mişcării.

La urma urmei
Nici nu sunteţi rude cu ea!

O pot jupui de pe obraz
Când vreau şi câtă vreau!

("Renaşterea Culturală" 2006)

DOAMNE, IARTĂ-MĂ

Cerşetorul ăsta o fi chiar Dumnezeu?

Să-i aştern sub picioare cuvântul...

Dar sufletul I l-aş azvârli,
Ca pe un pumn de sare
În ochi –
Să-i piară cheful
De-a mai anima desene.

APROAPELE MEU,

Ar trebui să te iubesc
Ca pe feliuţa de pâine
Pe care
Zilnic îl răstignesc pe Dumnezeu.

Şi mă hrănesc cu ea.

Dar nu mă încumet, zău,
Să-mi rup peceţile de pe răni
Pentru a te pofti înăuntru.
Unde fiecare celulă
Ţine isonul ritmului cosmic
Şi îşi are aproapele în
Celălalt univers.

("Renaşterea Culturală" 2006)

DRAGUL MEU DUMNEZEU

Tu eşti prietenul
Cu care adorm în boscheţi

Pune pază cuvintelor
Ce-mi cară fierea-n afară
(Straşnic le mai place viaţa crudă!)
Culcă-mi sufletul pe braţ,
Cântă-i până când
Îi va adormi ochiul de copil –

De la o vreme
Tot dă cu gândul în gard,
Şi se cufundă până peste cap
In putoarea  lumii bolnave.

VINO, DOAMNE, AM NECAZ...

O frunză-n cădere - lumea aceasta...
M-a  dezbrăcat de viaţă
Altă rufă intimă nu mai am.

Impăturit în pielea ei
De rezervă.
Cât o să mai rezist chinului
De-a şti ce gust ai?

Ori e de... om!?

DUMNEZEULE,

Tu eşti prisma
Ce-mi descompune sufletul
Într-o infinitate de culori.

Peste tot
Numai cioburi din Tine.

Fac un pas, gata rana!

("Renaşterea Culturală" 2006, "SLAST", "Opinia", "Albina", "Tomis", "Steaua")

RUGĂ DE RUGĂ

Pupa-ti-aş amprenta, Doamne,
De pe avortonul aruncat în canal,
Din vârful acului de scorpion,
Din durerea în care te dizolvi,
Din cutia neagră a avionului
Ce se prabuşeşte...

Coboară-mi în rană şi...
Leneveşte puţin...

AMARUL LUMII

În sângele meu
E  tot amarul lumii.

Aş vrea să mă hrănesc cu Tine
În stare pură,
Să te trag afară din scorbură
Să scot cu briceagul
Măduva din cântec

Şi s-o înmoi în pelin...

GLONŢUL

Ca melcul se târăşte glonţul
Spre  mine
Mi se caţără pe privire
Pe nervi.

E mai  viu decât mine.

Ţine-l, Doamne, puţin înfipt
În Tine,
Ori... pune-i piedică,
Să-mi altoiesc viaţa
Cu aşchii din Crucea  răstignirii...

("Renaşterea Culturală" 2006, " Revista Noua", "Albina", "Opinia")

VINOVAT

„Sfinţii” mi-aruncă tot mai des
Câte un virus în sânge.

Cu Tine n-am mai stat
De vorbă
De pe când eram în lichidul amniotic.

Voi fi găsit vinovat –
Că tot polizănd cu gândul
Tumorile de pe realitate,
Am făcut prea multe margini
Tăioase...

("Renaşterea Culturală" 2006,  "Albina ", "Steaua", "Opinia")

STRIGĂTOR LA CER

Când Dumnezeu vrea să-mi vorbească
I-astup gura cu sufletul.

E singurul zmeu de hârtie
Din viaţa mea -

Oricât alerg spre moarte,
Nu reuşesc să-l urc la cer.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Albina", "Opinia")

IMPIETATE

Slăbeşte-mi lanţurile! Doamne.
Mi-ai îngăduit să caut idealul
Prin memoria Ta.

Şi-l tot caut.

Rană deschisă mi-e cugetul.
Durerea lui –
Smerenia ce Ţi se cuvine.
Nu-mi ucide înţelesurile,
Printre ele
Se află necuprinsul Tău...

("Renaşterea Culturală" 2006, "Convorbiri literare ", "Opinia")

RUGĂ STÂND ÎN MÂINI

Vino, Doamne, şi culege ca pe ciuperci
Rănile.
Raşchetează cu unghia,
Îndepărtează stratul cel muritor,
Bandajează-ţi cu el
Călcâiul vulnerabil
Pe care lunetistul
dintotdeauna-l ţinteşte.

Incă nu i-a picat glonţul,
Ca un găinaţ pe limbă,
Să-l poată scuipa.

PRECAUŢIE

Flămând, sub pomul cunoaşterii.

Întind mâna spre fruct,
dau cu piatra în el,
şi el se înalţă.

Dumnezeule mare,
Nu-ţi verşi bunătatea fierbinte
Peste sufletul meu
De teamă să nu mi-l opăreşti?!

("Renaşterea Culturală" 2006, " ,, Albina" ,Opinia")

CONFIDENŢĂ

Cândva mă jucam cu punctul,
L-aruncam împotriva curentului
Existenţial.

Şi se-ntorcea la mine
Cu o rană pe dedesubt.
Semn că sfârşitul lumii
E-n floare,
Iar noi ne-am adaptat vârtejului.

De-o vreme punctul meu
Clocoteşte
Ca un vulcan noroios.

APOCALIPSĂ

Pe sfârşite e tot începutul.
Cerul se-nclină ca o balanţă,
Din cuvânt curge puroi,
În piatră se-mpute tăcerea.

Un val uriaş ne va aduna
Pe toţi,

Ne vom trezi fraţi gemeni
În marsupiul
Cine ştie cărui monstru.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Albina ", "Steaua")

RUGĂ PRIPITĂ

Dă-mi, Doamne, mai dă-mi,
Să am ce preface
În  bule de săpun.

Nimic nu-mi ţine de foame.

Parcă şi-ar avea cuibul
Într-o rană,
Sufletul meu,
Işi construieşte cu discreţie
Coajă
Deasupra lui.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Noua", "Opinia")

MIEZUL ROŞU

Cerul a crăpat ca un pepene,
Zeama dulce mi se prelinge
Pe tâmplă,
Pe obraz.

Dacă

Dumnezeu
E miezul lui roşu,
Să mâncăm fiecare
Câte o felie!

("Renaşterea Culturală" 2006, "SLAST", "Opinia")

DE-O FI SĂ MOR

…Daţi năvală în
Memoria mea -
Vă duce tata pe gratis -
Dincolo de munţii care se bat
În capete -
Să nu se strecoare gândul
Şi să-şi depună impurităţile
În butoaiele cu adevăruri
Puse la murat.

ZĂU, AŞ MAI SCRIE...

Au întins o plasă de sârmă
Între mine şi coala de scris.

Împung cu pixul în stânga
Si-n dreapta,
Mă apăr de duhuri.
Duhuri din alea care umblă
Cu arterele şi venele
La vedere,
Spargi una, te ia valul...

Aş mai scrie poezii, dar
Materia primă
Îşi pierde transparenţa,
Se degradează,
Nici câinii nu o mai
Mănâncă...

CE-O FI CU VIAŢA ASTA?

Mi se pare mai scurtă
Decât plapoma.
Dacă o trag peste cap
Îmi rămâne ecoul
Pe-afară...

Plătesc pentru ea
În fiecare clipă
Câte-o globulă roşie.

De-ar fi să-L leg cu ea
La ochi
Pe Dumnezeu,
Ar nimeri prăpastia

VINO!

... Osul mi-e numai bun pentru cruce.

Doar răstignit pot să te legăn
Şi să te hrănesc direct din răni.

Vino,

Până ce nu mă vor
Lăsa la vatră
Neciopliţii ăştia din roca nimicului
Ce se culcă pe conştiinţă
Ca boul pe coadă...

ARMONII

Nu putem face un pas unul spre altul.
Nici nu ne putem despărţi.
Avem ochii lipiţi de aceeaşi lacrimă,
Buzele de acelaşi cuvânt.

Innumăr singurătăţile ce le mai am de trăit.

Am pierdut măsura corectă
A clipei.
Să mă încapă,
Aş fi nevoit să Te las afară.
Pune-mi cureaua de transmisie,
E clipa de produs vis.

PERICOL DE CONTAMINARE

Dragii mei dragi,
E timpul să vă treziţi
Din  morţi.

Aţi uitat să trageţi apa
După viaţa voastră
Cu care aţi mânjit rochiile
De mireasă, spitalele -
Cămaşa de forţă
Aşezată în frigiderul
Istoriei.

Miroase, pute, trăzneşte!

ULTIMA SPERANŢĂ

Nu se mai întâmplă odată
Învierea promisă –
În locul fantomelor
Care se tot nasc
Şi-mi mănâncă viaţa
Cu linguriţa.

("Renaşterea Culturală" 2006, "Revista Noua", "Opinia")

PEREGRIN

Plecat-am în pustiul iubirii
Să mă frig cu alt jar,
Dar m-au atacat şi acolo
Spinii.

Sunt tot o hieroglifă pe gânduri.
Şi-amar.

Moartea e cu ochii pe mine,
Face de cart...
POVESTE

A fost  odata un om
Suparator de singur.

Intorcandu-se intr-o zi
Din oras
Si-a gasit casa preschimbata
Intr-un mar.

Flamand fiind, a mancat marul
Si a ramas si mai singur...

RUGA RUGII

Fugi, gandule,
Pan' la florile de colo.

Tavaleste-te prin colori
Si vino!
Vino si mi te freaca
De suflet;
Murdareste-l,
Sa-l pot vedea vedea,
Mirosi...
Si-nfige unghiile
Cand se pregateste
S-o steara spre alt
Univers...

OBRAZNICATURA CE SUNT

Ingerul scoate  capul prin
Cuvintele mele
Si zice:
"Hei, vioara bolnava, tine
Gandurile acasa,
Dumnezeu continua a creste
Precum aluatul,
Mai este pana i se iveste fiinta!*

COMENTARII PE INTERNET:

"… îmi place titlul deja ales -DUMITRE- am citit poemele... o impletire de trãiri, concepte, sentinţe..."
"puterea poemelor - o simplitate izvorata dintr-o traire si o adaptare 'neconditionata' exteriorului...'o sama de cuvinte' cu rost nascute si asezate cu grija si din grija...dinspre autor spre cititor un transfer bland de sentimente invaluite matur - experienta umana pastrand un raport egal aorta/cerebral... (Gina Bultoc)

***
"…nu bãnuiam câtã bogãţie e aici, când am deschis textul. Nu pot da stele... consideraţi însã cã mi-am pus toate inimile de rezervã sã însoţeascã aceastã carte (…) a cãutarii prin lãuntrul ideii de divinitate, ce va vorbi cu glas roşu." (Adriana Lisandru)

***
E impresionantă zbaterea sufletească a acestui om într-o lume în care nu prea există certitudini. Poezia mi s-a lipit de suflet A început să miroasă. Dumitre, Vrea neapărat să urce la cer! Care cer?! Arunc piatra şi m-acoperă O grămadă de cioburi.
(Liviu S.Bordas)

***

***
"...şi am citit dintr-o respiraţie; chintesenţă de idei şi sentimente dintre cele mai răscolitoare... nu ştii unde să te opreşti; e tulburãtor! ..."Rană deschisă mi-e cugetul"... Cred că-mi voi face mai mult timp să recitesc..."  (eu si eu)

***
"Foarte frumoase poezii!
Am remarcat câteva şi le voi pãstra lângã sufletul meu"
(Acu Cãlin Ioan)

Nicolae Tudor: CUM SA-L CUCERESTI PE DUMNEZEU

Fiu rătăcitor al divinităţii, acest Pilat din Ruşetu provoacă un atac la desăvârşire, (doar… "scrisul îţi impune să fii dur în primul rând cu Creatorul tău", nu?) Astfel, riscă să greşească ori să fie strivit între idei. In fapt pune nişte "schele în preajma infinitului". Trebuie să fii prea pur pentru a fi atât de dur cu Creatorul încât să-I reproşezi că şi-a trimis Fiul în zadar, dacă n-a reuşit să schimbe omul!
"Divulg trãirile mele sub teroarea ideii de libertate" – mărturiseşte. Libertate care nu-şi pãrãseşte starea de idee, fiindcă în aceasta lume eşti liber doar sã te crezi liber.
Care... lume? "Dincolo de pragul casei tale este scrâşnetul dinţilor" – "întunericul  îndoit cu puţină lumină", "trãirea dureroasã"; o "lume născătoare de demoni şi nu de îngeri", cu o "viaţă instinctualã şi crudã, îndulcitã parcã-n batjocurã cu iluzia de puritate şi sfinţenie".  Cu o "societate ce te constrânge să rămâi în situaţia peştelui ce se zbate pe uscat", care face sã fii un rob încã de pe când te afli pe locul de start, şi te forţează să intri pe un drum cu sensul unic al urii şi animaliciei; în care nu există o scară de valori universală pe care oricine să poată urca spre lumină. Observă că materia primă din care se face poezia îşi pierde transparenţa, se degradează,  "întreaga suflare omenească, în frunte cu zeii şi cu dumnezeii fiecăruia, e în marş, forţat de diferite conjuncturi, spre idioţenie".
Visează o lume în care "poţi exista pe săturate", unde  "raţiunea descoperă adevărul şi fundamentează binele, şi nu îndobitoceşte gândul". Cu o biserica înţeleaptă "să apere viaţa", şi un Dumnezeu care "să vină din instinct în ajutorul creaturii" fărămiţată în unităţi de om şi "să corecteze fluxul evolutiv, proces ce nu poate fi realizat decât prin legi în armonia unei intimităţi de simţire".
Dumitru caută salvarea. Vrea să schimbe matricea prezentului în care puternicii lasă doar urmele comodităţii lor. Chiar dacă Cioran a decretat că "nici în neant şi nici în existenţă, nu există salvare" şi  "trebuie să se aleagă praful de această lume" .
Se pare că numai un sentiment cosmic nou îl poate schimba pe om. Ori… împerecherea Fiului cu fiinţa umană pentru o modificare genetică.
Până atunci poetul, dramaturgul, prozatorul şi eseistul Dumitru Istrate Ruşeteanu îşi construieşte labirintul, chiar dacă "artele nu-ţi descãtuşeazã spiritul, doar te ajutã sã te împaci cu soarta". "Speră, ca orice naiv, să poată fi un proiect care, ajuns pe masa de lucru a lui Dumnezeu, să poată fi studiat şi sã se încerce, probabil, o altã creaţie, în alt colţişor de univers!"
Rostogoleşte rotundul filozofiei pe culoarul extremelor, bagă spinul în coastă şi deseori intră în rană, aduce firimituri de dincolo de limite. Si strigă încontinuu “în pustiul personal” al existenţei sale. Strigă la Dumnezeu şi la sine. “Vino, Doamne, şi culege ca pe ciuperci rănile de pe sufletul meu, raşchetează-l cu unghia, îndepărtează stratul muritor…” Superb strigăt!
Poemele sale sunt pupături pe rana lui Dumnezeu. Pe care-şi culcă el capul, să-l legene.
Apropiindu-te de el, cunoscându-l, nu se poate să nu ai o trăire mai mult chimică, la nivel de atom şi moleculă, aflată la un pas de sărirea în aer. M-am simţit ca lângă Dumnezeu, un dumnezeu scris cu literă mică. Deseori am crezut că este treaptă pe care aş putea urca.
Am observat, încă de când am început să pregătesc întinderea cărţilor Dumitrului, o schimbare a cerului. Norii au avut o fărâmiţare ciudată, un fel de alunecare pe ceva arid care i-a zdrenţuit în linii şi puncte. Abia am înţeles că era vorba de o bucurie, un fel de dans.
Dumitru a trăit mai mult prin mănăstiri şi a cunoscut fenomenul dumnezeiesc din interior. Dar s-a întors de fiecare dată în Ruşetu singurătăţii sale. A refuzat să şi-l însuşească pe Dumnezeu ca pe un produs finit, oferit de alţii; L-a descoperit singur ajutat de propria intuiţie şi înţelepciune. "Dacă este mult mai aproape de mine decât mi se spune? – s-a  întrebat -, dacă întâlnirea mea cu El e posibilă chiar (şi) în prezenţa acestei coli de scris şi nu în biserică, oricât m-aş ruga?! Dumnezeu nu-i doar o probabilitate ce urmează s-o aduci prin rugăciune în planul vieţii tale. El are deja un conţinut în fiecare particolă a celulei, e un organ al tău pe care trebuie să ţi-l îngrijeşti ca pe cei doi ochi."

Vasile Ghinea: "Si ma doare, mama, doare, cand raiul, cand iadul"

Sambata, 15 decembrie, sedinta Cenaclului "Alexandru Sihleanu", de la Casa de Cultura "Florica Cristoforeanu" Rm. Sarat (...) Sedinta s-a incheiat cu lectorul de serviciu Dumitru Istrate Ruseteanu, venit in mod special de la Rusetu, cu poezie. Lectura a relevat o poezie de contact, existentiala,viscerala. Intre laic si biblic, poetul isi recunoaste conditia umana, ca o durere intre rai si iad in care Dumnezeu este ruga asi accedere.Un talent in care imaginatia creeaza imagini, autorul reusind comunice si sa sem comunice, lasand impresia de experienta bogata si lejeritate in expresie.
"Poezia este de buna calitate, parca ar fi un membru al cenaclului. Ideea de Dumnezeu strabate  poezia ca un fir rosu. Este ironic cu moartea, o ironie splendida. Ma bucur ca l-am cunoscut " ( Marcel Ghinea)
"Poezia dezvaluie o lupta pentru Dumnezeu, o lupta cu sine insusi, un raport de umilinta, o tindere spre Dumnezeu. Poetul isi recunoaste conditia umana. Imagini poetice deosebite, viscerale" (Radu Fefceac)
"O poezie care demonstreaza o experienta destul de bogata, o anume intelepciune, se situeaza intre neo si post-modernism. Razbate o anume lejeritate de integrare in text.Ironia tradeaza faptul ca intra in neomodernism cautand sa pastreze si traditionalul. Este interesanta relatia autorului cu Dumnezeu. Ironia nu te impiedica sa vezi trairea de o mare profunzime. O experienta deosebita, un poet necesar in literatura actuala. Il implica pe cititor" ( Grigore Leaua )
"Creatia autorului dovedeste bogatie de imagini, profunzime, maturitate poetica"( Matinca Costea)
"Toate poeziile imi par imense semne de intrebare. Imi lasa impresia ca ar sti ceva despre Eul sau, dar ii este frica sa patrunda in aceasta enigma. Cere ajutorul divinitatii pentru a se salva. Sintagma potrivita persista si este <daca as fi>"( Marinela Toma
"Poezie a omului marcat de experiente cu univers poetic impregnat in suflet. Intrebari fundamentale, dureri ale omului contemporan. Relatia cu Dumnezeu adusa pana la ironie. Dorinta de cunoastere absoluta a spatiului real " (Ana –Maria Lupu)
"Poetul nu ne menajeaza de cele mai dure si mai expresive trairi. Este vorba despre o lupta in care autoru, de cele mai multe ori, se apara fie de moarte, fie de viata"(Stefania Pavelescu)
"Imi place imaginatia poetului. Cauta sa concretizeze pe Dumnezeu in diferite ipostaze (Stefan Serbanescu)
("Opinia" , joi 20 dec 2007)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu